8
1 Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.
2 Fiindcă legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții.
3 Căci, lucru cu neputință pentru Lege, întrucât era neputincioasă din pricina firii pământești, Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimițând, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului,
4 pentru ca porunca dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului.
5 Căci cei ce trăiesc potrivit firii pământești își îndreaptă gândurile spre lucrurile firii pământești; pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului, își îndreaptă gândurile spre lucrurile Duhului.
6 Iar gândirea firii pământești este moarte, pe când gândirea Duhului este viață și pace;
7 fiindcă gândirea firii pământești este vrăjmășie față de Dumnezeu, căci nu se supune Legii lui Dumnezeu și, într-adevăr, nici nu poate să se supună.
8 Cei ce sunt în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
9 Voi însă nu mai sunteți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește cu adevărat în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10 Și dacă Hristos este în voi, trupul este mort din pricina păcatului, însă duhul este viu din pricina neprihănirii.
11 Iar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus dintre cei morți locuiește în voi, Cel ce L-a înviat pe Hristos Isus dintre cei morți va da viață și trupurilor voastre muritoare, din pricina Duhului Său care locuiește în voi.
12 Așadar, fraților, noi nu mai suntem datori firii pământești, ca să trăim potrivit firii pământești.
13 Căci dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.
14 Fiindcă toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Căci voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit Duhul înfierii, prin care strigăm: „Ava! Tată!”
16 Însuși Duhul adeverește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.
18 Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care are să ne fie descoperită.
19 Căci toată creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20 Fiindcă creația a fost supusă deșertăciunii — nu de bunăvoie, ci din pricina Celui ce a supus-o — cu nădejdea
21 că și creația însăși va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.
22 Dar știm că, până în ziua de azi, întreaga creație geme și suferă durerile nașterii.
23 Și nu numai ea, dar și noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, gemem în noi înșine, așteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru.
24 Căci în această nădejde am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde: căci cum mai poate nădăjdui cineva ceea ce vede?
25 Pe când, dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, așteptăm cu răbdare.
26 Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu știm cum trebuie să ne rugăm, dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.
27 Iar Cel ce cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, fiindcă El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.
28 De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, și anume al celor ce sunt chemați după planul Său.
29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.
30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit.
31 Ce vom mai zice dar cu privire la aceste lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32 El, care nu L-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Cine va ridica pâră împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce-i socotește neprihăniți!
34 Cine este cel ce-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a și înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi!
35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36 După cum este scris:
„Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua;
suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”
37 Totuși, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38 Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,
39 nici înălțimea, nici adâncimea și nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru!