1 Sau nu știți, fraților* (căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea), că Legea are stăpânire asupra omului atât timp cât trăiește el? 2 Căci femeia măritată este legată prin Lege de soțul ei cât timp trăiește el; dar, dacă-i moare soțul, este dezlegată de legea soțului. 3 Așadar, dacă, în timp ce-i trăiește soțul, ea se mărită cu alt bărbat, se va numi adulteră; dar, dacă-i moare soțul, este liberă față de lege, așa încât nu este adulteră dacă se mărită cu un alt bărbat. 4 Tot astfel, frații mei, și voi ați murit față de Lege, prin trupul lui Hristos, ca să fiți ai Altuia, și anume ai Celui ce a fost înviat dintre cei morți, pentru ca să aducem roade pentru Dumnezeu. 5 Căci, pe când trăiam în firea pământească, patimile păcatelor, stârnite de Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade pentru moarte. 6 Dar acum am fost dezlegați de Lege, fiindcă am murit față de ceea ce ne ținea robi, așa încât să slujim în înnoirea duhului, iar nu în vechimea literei.

7 Ce vom zice dar? Este Legea păcat? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. Căci n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: „Să nu poftești!”✡ 8 Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a stârnit în mine tot felul de pofte; căci fără lege, păcatul este mort. 9 Odinioară, fără lege, eu trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a prins viață, iar eu am murit. 10 Și porunca, aceea care trebuia să-mi dea viața, s-a dovedit că-mi aduce moartea. 11 Fiindcă păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a amăgit și, prin ea, m-a omorât. 12 Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună.

13 Atunci, ceea ce este bun s-a făcut moarte pentru mine? Nicidecum! Ci păcatul, tocmai ca să se arate ca păcat, mi-a adus moartea prin ceea ce este bun, pentru ca, prin poruncă, păcatul să devină peste măsură de păcătos. 14 Căci știm că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. 15 Fiindcă nu înțeleg ceea ce fac: căci nu săvârșesc ceea ce vreau, ci fac tocmai ceea ce urăsc. 16 Iar dacă fac ceea ce nu vreau, recunosc prin aceasta că Legea este bună. 17 Și atunci nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 18 Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească; pentru că voința de a face binele este în mine, dar nu găsesc puterea de a-l înfăptui. 19 Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, tocmai pe acela îl practic. 20 Și dacă fac ceea ce nu vreau, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. 21 Găsesc dar în mine această lege: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. 22 Căci, după omul dinlăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; 23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minții mele și mă ține rob legii păcatului, care este în mădularele mele. 24 Nenorocit om ce sunt! Cine mă va izbăvi din acest trup de moarte? 25 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, eu însumi, cu mintea, slujesc Legii lui Dumnezeu, dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.