1 O, galateni nechibzuiți! Cine v-a fermecat să nu mai ascultați de adevăr, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? 2 Numai lucrul acesta vreau să-l aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele legii sau prin auzirea credinței? 3 Sunteți chiar atât de nechibzuiți? După ce ați început în Duhul, acum vreți să sfârșiți în firea pământească? 4 Ați suferit atâtea în zadar? — dacă într-adevăr este în zadar! 5 Deci Cel ce vă dă Duhul și lucrează minuni în mijlocul vostru, o face prin faptele legii sau prin auzirea credinței? 6 Tot așa, Avraam „L-a crezut pe Dumnezeu, și lucrul acesta i-a fost socotit ca neprihănire.”✡ 7 Să știți dar că cei ce au credință, aceia sunt fii ai lui Avraam. 8 Iar Scriptura, prevăzând că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, i-a vestit mai dinainte lui Avraam această Veste Bună: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile.”✡ 9 Așadar, cei ce se bizuie pe credință sunt binecuvântați împreună cu credinciosul Avraam.

10 Căci toți cei ce se bizuie pe faptele legii sunt sub blestem; fiindcă este scris: „Blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă.”✡ 11 Și este limpede că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin lege, fiindcă „cel neprihănit va trăi prin credință.”✡ 12 Însă legea nu se întemeiază pe credință, ci: „Omul care le va face va trăi prin ele.”✡

13 Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi — fiindcă este scris: „Blestemat este oricine este atârnat pe lemn”✡ — 14 pentru ca binecuvântarea lui Avraam să ajungă la neamuri în Hristos Isus, și astfel să primim, prin credință, promisiunea Duhului.

15 Fraților — vorbesc în felul oamenilor — chiar și când este vorba de un legământ omenesc, odată ce a fost întărit, nimeni nu-l desființează și nu-i mai adaugă nimic. 16 Acum, promisiunile au fost rostite față de Avraam și față de urmașul* lui. Nu zice: „și față de urmași†”, ca și cum ar fi vorba de mai mulți, ci ca fiind vorba de unul singur: „și față de urmașul tău”,✡ care este Hristos. 17 Iată ce vreau să spun: un legământ întărit mai înainte de Dumnezeu în Hristos nu poate fi desființat de legea care a venit după patru sute treizeci de ani, așa încât promisiunea să fie făcută fără putere. 18 Căci, dacă moștenirea vine din lege, nu mai vine din promisiune; dar Dumnezeu i-a dăruit-o lui Avraam prin promisiune.

19 Atunci pentru ce mai este legea? Ea a fost adăugată din pricina încălcărilor, până când avea să vină Urmașul căruia îi fusese făcută promisiunea; și a fost rânduită prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor. 20 Dar un mijlocitor nu este al unuia singur, pe când Dumnezeu este unul singur.

21 Este atunci legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci, dacă ar fi fost dată o lege care să poată da viața, într-adevăr neprihănirea ar fi venit din lege. 22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată, prin credința în Isus Hristos, celor ce cred.

23 Înainte de venirea credinței, eram păziți sub lege, închiși în vederea credinței care urma să fie descoperită. 24 Astfel, legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credință. 25 Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumător. 26 Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Hristos Isus. 27 Fiindcă toți câți ați fost botezați în Hristos v-ați și îmbrăcat cu Hristos. 28 Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici om liber; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Hristos Isus. 29 Iar dacă sunteți ai lui Hristos, atunci sunteți urmașii lui Avraam, moștenitori potrivit promisiunii.