4
1 Dar spun că, atâta timp cât moștenitorul este copil, el nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân peste toate,
2 ci este sub ocrotitori și administratori până la ziua hotărâtă de tatăl său.
3 Tot așa și noi, când eram copii, eram ținuți în robie sub învățăturile începătoare ale lumii.
4 Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub lege,
5 ca să-i răscumpere pe cei ce erau sub lege, pentru ca noi să primim înfierea.
6 Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu a trimis în inimile voastre Duhul Fiului Său, care strigă: „Avva, Tată!”
7 Așadar, nu mai ești rob, ci fiu; iar dacă ești fiu, ești și moștenitor al lui Dumnezeu prin Hristos.
8 Odinioară însă, necunoscându-L pe Dumnezeu, erați în robia celor ce din fire nu sunt dumnezei.
9 Dar acum, după ce L-ați cunoscut pe Dumnezeu — sau, mai degrabă, după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu — cum de vă întoarceți iarăși la acele învățături începătoare slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să le fiți din nou robi?
10 Voi țineți zile, luni, vremuri și ani!
11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să mă fi ostenit degeaba pentru voi.
12 Vă rog, fraților, fiți ca mine, pentru că și eu am devenit ca voi! Nu mi-ați făcut nicio nedreptate.
13 Dimpotrivă, știți că în urma unei slăbiciuni a trupului v-am predicat Vestea Bună prima dată.
14 Și nu ați disprețuit, nici nu ați respins cu scârbă ceea ce era o încercare pentru voi în trupul meu, ci m-ați primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus Însuși.
15 Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos și ochii și mi i-ați fi dat!
16 Am ajuns deci vrăjmașul vostru spunându-vă adevărul?
17 Ei sunt plini de râvnă față de voi, dar nu cu gând bun; ba chiar vor să vă despartă de noi, ca să aveți râvnă față de ei.
18 Este bine să fii plin de râvnă pentru ce este bine întotdeauna, și nu numai atunci când sunt eu de față la voi.
19 Copilașii mei, pentru care sufăr din nou durerile nașterii până când Hristos va lua chip în voi —
20 aș vrea să fiu acum de față la voi și să-mi schimb glasul, căci sunt în mare încurcătură cu privire la voi!
21 Spuneți-mi voi, cei ce vreți să fiți sub lege: nu ascultați ce spune legea?
22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă și unul din femeia liberă.
23 Dar cel din roabă s-a născut potrivit firii pământești, pe când cel din femeia liberă s-a născut prin promisiune.
24 Lucrurile acestea au un înțeles alegoric, căci aceste femei sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai, născând copii pentru robie, și acesta este Agar.
25 Căci Agar este muntele Sinai din Arabia și corespunde Ierusalimului de acum, fiindcă este în robie împreună cu copiii săi.
26 Dar Ierusalimul de sus este liber, și el este mama noastră, a tuturor.
27 Căci este scris:
„Bucură-te, stearpo, care nu naști!
Izbucnește în strigăte de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii!
Căci copiii celei părăsite vor fi mai mulți decât ai celei ce are bărbat.”
28 Iar voi, fraților, ca și Isaac, sunteți copii ai promisiunii.
29 Dar, așa cum atunci cel ce se născuse potrivit firii pământești îl prigonea pe cel ce se născuse potrivit Duhului, tot așa este și acum.
30 Însă ce spune Scriptura? „Alungă roaba și pe fiul ei, căci fiul roabei nu va moșteni nicidecum împreună cu fiul femeii libere.”
31 Așadar, fraților, noi nu suntem copii ai roabei, ci ai femeii libere.