1 Apoi, după un răstimp de paisprezece ani, m-am urcat din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, luându-l cu mine și pe Tit. 2 M-am urcat în urma unei descoperiri și le-am înfățișat Vestea Bună pe care o predic printre neamuri — dar îndeosebi celor mai de seamă — ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. 3 Dar nici măcar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să fie tăiat împrejur, 4 din pricina fraților mincinoși, furișați pe ascuns printre noi, care s-au strecurat ca să iscodească libertatea pe care o avem în Hristos Isus, cu gândul să ne aducă la robie. 5 Noi nu ne-am supus lor și nu le-am cedat nici măcar o clipă, pentru ca adevărul Veștii Bune să rămână cu voi. 6 Iar din partea celor ce erau socotiți a fi ceva — orice ar fi fost ei, nu-mi pasă; Dumnezeu nu caută la fața omului — deci cei de seamă nu mi-au adăugat nimic. 7 Dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredințată Vestea Bună pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Vestea Bună pentru cei tăiați împrejur — 8 căci Cel ce a lucrat prin Petru în apostolia pentru cei tăiați împrejur a lucrat și prin mine pentru neamuri — 9 și când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care erau priviți ca stâlpi, ne-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de părtășie, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. 10 Ne-au cerut doar să ne aducem aminte de cei săraci, lucru pe care tocmai aveam și eu râvnă să-l fac.

11 Dar când a venit Petru la Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. 12 Fiindcă, înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca împreună cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, s-a tras înapoi și s-a ținut deoparte, temându-se de cei tăiați împrejur. 13 Împreună cu el s-au prefăcut și ceilalți iudei, încât până și Barnaba a fost atras în prefăcătoria lor. 14 Dar când am văzut că ei nu umblă drept potrivit cu adevărul Veștii Bune, i-am spus lui Petru înaintea tuturor: „Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum de silești neamurile să trăiască precum iudeii?

15 Noi suntem iudei din naștere, și nu păcătoși dintre neamuri; 16 totuși, știind că omul nu este îndreptățit prin faptele legii, ci prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos, și nu prin faptele legii; pentru că niciun om nu va fi îndreptățit prin faptele legii. 17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptățiți în Hristos, am fost găsiți și noi înșine păcătoși, este atunci Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am dărâmat, mă dovedesc pe mine însumi un călcător de lege. 19 Căci eu, prin lege, am murit față de lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21 Eu nu înlătur harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin lege, atunci Hristos a murit degeaba!”