Scrisoarea lui Pavel către Galateni
1
1 Pavel, apostol — nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos și prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morți —
2 și toți frații care sunt cu mine, către adunările din Galatia:
3 Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Domnul nostru Isus Hristos,
4 care S-a dat pe Sine Însuși pentru păcatele noastre, ca să ne izbăvească din acest veac rău de acum, potrivit cu voia Dumnezeului și Tatălui nostru,
5 căruia să-I fie slava în vecii vecilor! Amin.
6 Mă mir că treceți atât de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă „veste bună”.
7 Nu doar că ar exista o altă „veste bună”, dar sunt unii care vă tulbură și vor să răstălmăcească Vestea Bună a lui Hristos.
8 Dar chiar dacă noi înșine sau un înger din cer v-ar vesti o altă „veste bună” decât cea pe care v-am vestit-o noi, să fie blestemat!
9 Așa cum am mai spus, spun și acum din nou: dacă vă vestește cineva o altă „veste bună” decât cea pe care ați primit-o, să fie blestemat!
10 Căci acum caut eu bunăvoința oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau încerc să fiu pe placul oamenilor? Dacă aș mai căuta să fiu pe placul oamenilor, n-aș fi un slujitor al lui Hristos.
11 Vă fac cunoscut, fraților, că Vestea Bună care a fost predicată de mine nu este de origine omenească.
12 Pentru că eu n-am primit-o de la vreun om, nici n-am învățat-o de la cineva, ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos.
13 Căci ați auzit despre felul meu de viață de odinioară în religia iudaică, cum prigoneam peste măsură adunarea lui Dumnezeu și o pustiiam.
14 Și înaintam în religia iudaică mai mult decât mulți dintre cei de o vârstă cu mine din neamul meu, fiind plin de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoșilor mei.
15 Dar când a găsit cu cale Dumnezeu — care m-a pus deoparte încă din pântecele mamei mele și m-a chemat prin harul Său —
16 să-L descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc printre neamuri, nu m-am sfătuit îndată cu carnea și sângele,
17 nici nu m-am urcat la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia, iar apoi m-am întors la Damasc.
18 Apoi, după trei ani, m-am urcat la Ierusalim ca să-l cunosc pe Petru și am rămas la el cincisprezece zile.
19 Dar pe niciunul dintre ceilalți apostoli nu l-am văzut, în afară de Iacov, fratele Domnului.
20 În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint!
21 După aceea, am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei.
22 Însă eram încă necunoscut la față adunărilor din Iudeea care sunt în Hristos;
23 ei auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară vestește acum credința pe care căuta odinioară s-o nimicească.”
24 Și Îl slăveau pe Dumnezeu datorită mie.