1 Am hotărât deci în mine însumi să nu mă întorc la voi cu întristare. 2 Căci dacă eu vă întristez, cine este cel ce mă va înveseli, dacă nu tocmai cel întristat de mine? 3 Și v-am scris chiar acest lucru, ca nu cumva, la venirea mea, să am parte de întristare tocmai de la cei care ar trebui să-mi aducă bucurie, având încredere în voi toți că bucuria mea este a voastră, a tuturor. 4 Căci din mult necaz și strângere de inimă v-am scris, cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea nespus de mare pe care o am pentru voi.

5 Dar dacă a produs cineva întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, în parte — ca să nu spun prea mult — pe voi toți. 6 Pentru un astfel de om este de ajuns pedeapsa aceasta dată de cei mulți, 7 așa că, dimpotrivă, ar trebui mai degrabă să-l iertați și să-l mângâiați, ca nu cumva un astfel de om să fie copleșit de o întristare prea mare. 8 De aceea vă îndemn să vă întăriți dragostea față de el. 9 Căci în acest scop v-am și scris: ca să vă cunosc la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în toate. 10 Iar cui îi iertați voi ceva, îi iert și eu. Căci, dacă am iertat într-adevăr ceva, am iertat pentru voi, în prezența lui Hristos, 11 ca să nu fim înșelați de Satana, fiindcă nu suntem în neștiință despre planurile lui.

12 Când am ajuns la Troa pentru Vestea Bună a lui Hristos, măcar că mi se deschisese o ușă în Domnul, 13 n-am avut liniște în duhul meu, fiindcă nu l-am găsit pe fratele meu Tit; așa că mi-am luat rămas-bun de la ei și am plecat în Macedonia.

14 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă întotdeauna în biruință în Hristos și răspândește prin noi, în orice loc, mireasma cunoașterii Lui! 15 Căci noi suntem înaintea lui Dumnezeu o bună mireasmă a lui Hristos între cei ce sunt mântuiți și între cei ce pier: 16 pentru unii, o mireasmă de la moarte spre moarte, iar pentru alții, o mireasmă plăcută de la viață spre viață. Și cine este îndeajuns de destoinic pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu suntem ca cei mulți, care fac negustorie cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci vorbim în Hristos din sinceritate, ca din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu.