A doua scrisoare a lui Pavel către Corinteni
1
1 Pavel, apostol al lui Hristos Isus prin voia lui Dumnezeu, și fratele nostru Timotei, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia:
2 Har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
3 Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 Cel care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să-i putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz.
5 Căci, așa cum prisosesc suferințele lui Hristos față de noi, tot așa prisosește și mângâierea noastră prin Hristos.
6 Dar dacă suntem în necaz, aceasta este pentru mângâierea și mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiați, este pentru mângâierea voastră, care lucrează în voi îndurarea cu răbdare a acelorași suferințe pe care le îndurăm și noi.
7 Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, știind că, așa cum sunteți părtași la suferințe, tot așa sunteți părtași și la mângâiere.
8 Căci nu vrem să nu știți, fraților, despre necazul care ni s-a întâmplat în Asia: am fost apăsați peste măsură, mai presus de puterile noastre, încât nu mai aveam nădejde nici chiar de viață.
9 Da, în noi înșine am avut sentința morții, ca să nu ne punem încrederea în noi înșine, ci în Dumnezeu, care îi învie pe cei morți.
10 El ne-a izbăvit dintr-o moarte atât de mare și ne izbăvește; și în El ne-am pus nădejdea că ne va mai izbăvi încă,
11 ajutând și voi împreună pentru noi prin rugăciunile voastre, pentru ca, datorită harului dăruit nouă prin mulți, mulți să aducă mulțumiri cu privire la voi.
12 Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre că ne-am purtat în lume, și mai ales față de voi, în sfințenie și în sinceritate de la Dumnezeu, nu în înțelepciune firească, ci în harul lui Dumnezeu.
13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau chiar recunoașteți. Și nădăjduiesc că veți recunoaște până la sfârșit —
14 așa cum ați și recunoscut în parte — că noi suntem motivul vostru de laudă, după cum și voi sunteți al nostru în ziua Domnului nostru Isus.
15 Cu această încredere, am vrut să vin mai întâi la voi, ca să aveți un al doilea har,
16 și prin voi să trec în Macedonia, iar din Macedonia să mă întorc la voi și să fiu însoțit de voi în călătoria mea spre Iudeea.
17 Așadar, plănuind aceasta, am dat eu dovadă de ușurătate? Sau lucrurile pe care le plănuiesc, le plănuiesc potrivit firii pământești, ca la mine să fie „Da, da” și „Nu, nu”?
18 Dar, pe cât este de credincios Dumnezeu, cuvântul nostru față de voi nu a fost „Da și nu”.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost predicat între voi de noi — prin mine, Silvan și Timotei — nu a fost „Da și nu”, ci în El a fost „Da”.
20 Căci oricât de multe ar fi promisiunile lui Dumnezeu, în El este „Da”. De aceea, tot prin El este și „Amin”, spre slava lui Dumnezeu, prin noi.
21 Iar Cel ce ne întărește împreună cu voi în Hristos și care ne-a uns este Dumnezeu,
22 care ne-a și pecetluit și ne-a pus în inimi arvuna Duhului.
23 Îl chem însă pe Dumnezeu ca martor asupra sufletului meu că, pentru a vă cruța, nu am mai venit la Corint.
24 Nu că am avea stăpânire asupra credinței voastre, ci suntem împreună-lucrători cu voi pentru bucuria voastră; căci în credință stați tari.