1 Începem iarăși să ne recomandăm singuri? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2 Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. 3 Este limpede că voi sunteți o scrisoare a lui Hristos, redactată prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.

4 O astfel de încredere avem prin Hristos față de Dumnezeu. 5 Nu că am fi destoinici prin noi înșine să socotim ceva ca venind de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6 care ne-a și făcut destoinici să fim slujitori ai unui nou legământ, nu al literei, ci al Duhului; căci litera ucide, dar Duhul dă viață.

7 Iar dacă slujirea aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, a venit cu atâta slavă încât fiii lui Israel nu puteau să privească țintă la fața lui Moise din pricina slavei feței lui, măcar că această slavă era trecătoare, 8 cum să nu fie cu mult mai multă slavă slujirea Duhului? 9 Căci, dacă slujirea aducătoare de condamnare a avut slavă, cu mult mai mult o întrece în slavă slujirea neprihănirii. 10 Ba încă, în această privință, ceea ce a fost îmbrăcat în slavă nici nu mai are slavă, din pricina slavei care o întrece cu mult. 11 Căci, dacă ceea ce este trecător a venit cu slavă, cu mult mai mult ceea ce rămâne este plin de slavă.

12 Având deci o astfel de nădejde, vorbim cu multă îndrăzneală, 13 și nu facem ca Moise, care își punea un văl pe față, pentru ca fiii lui Israel să nu privească țintă la sfârșitul a ceea ce era trecător. 14 Dar gândirea lor s-a împietrit; căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne neridicat, fiindcă vălul este înlăturat în Hristos. 15 Dar până în ziua de azi, ori de câte ori se citește din Moise, un văl stă peste inima lor. 16 Însă ori de câte ori se întoarce cineva la Domnul, vălul este luat. 17 Iar Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate. 18 Iar noi toți, privind cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Domnul, care este Duhul.