1 Nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? Nu L-am văzut eu pe Isus Hristos, Domnul nostru? Nu sunteți voi lucrarea mea în Domnul? 2 Dacă pentru alții nu sunt apostol, pentru voi negreșit sunt; căci voi sunteți pecetea apostoliei mele în Domnul.

3 Apărarea mea față de cei ce mă cercetează este aceasta: 4 Oare nu avem dreptul să mâncăm și să bem? 5 Nu avem dreptul să luăm cu noi o soție credincioasă, cum fac ceilalți apostoli, și frații Domnului, și Chifa? 6 Sau numai eu și Barnaba nu avem dreptul să nu muncim? 7 Cine slujește vreodată ca ostaș pe propria lui cheltuială? Cine sădește o vie și nu mănâncă din rodul ei? Sau cine paște o turmă și nu bea din laptele turmei?

8 Spun eu aceste lucruri doar după obiceiul oamenilor? Nu spune oare și Legea același lucru? 9 Căci în Legea lui Moise este scris: „Să nu legi gura boului când treieră grâul.”✡ Oare de boi Îi pasă lui Dumnezeu, 10 sau vorbește El, fără îndoială, pentru noi? Da, pentru noi a fost scris, fiindcă cine ară trebuie să are cu nădejde, și cine treieră cu nădejde trebuie să aibă parte de nădejdea lui. 11 Dacă am semănat printre voi lucruri duhovnicești, este mare lucru dacă vom secera bunurile voastre pământești? 12 Dacă alții se bucură de acest drept asupra voastră, nu ni se cuvine oare nouă cu atât mai mult?

Cu toate acestea, noi nu ne-am folosit de acest drept, ci răbdăm totul, ca să nu punem nicio piedică în calea Veștii Bune a lui Hristos. 13 Nu știți că cei ce împlinesc slujbele sfinte se hrănesc din lucrurile templului, și că cei ce slujesc la altar își au partea lor de la altar? 14 Tot așa a rânduit și Domnul, ca aceia care vestesc Vestea Bună să trăiască de pe urma Veștii Bune.

15 Dar eu nu m-am folosit de niciunul dintre aceste drepturi și nu scriu aceste lucruri ca să se facă așa cu mine; căci aș muri mai degrabă decât să-mi ia cineva pricina mea de laudă! 16 Fiindcă, dacă vestesc Vestea Bună, nu am cu ce să mă laud, căci sunt constrâns să o fac; și este vai de mine dacă nu vestesc Vestea Bună! 17 Dacă fac lucrul acesta de bunăvoie, am o răsplată; dar dacă nu-l fac de bunăvoie, îmi împlinesc doar o slujbă de administrare care mi-a fost încredințată. 18 Care este atunci răsplata mea? Aceea ca, vestind Vestea Bună, să ofer fără plată Vestea Bună a lui Hristos, fără să mă folosesc pe deplin de dreptul meu în Vestea Bună.

19 Căci, măcar că sunt liber față de toți, m-am făcut robul tuturor, ca să câștig pe cât mai mulți. 20 Cu iudeii m-am făcut ca un iudeu, ca să-i câștig pe iudei; cu cei ce sunt sub Lege m-am făcut ca unul care este sub Lege*, ca să-i câștig pe cei ce sunt sub Lege; 21 cu cei fără Lege m-am făcut ca unul fără Lege (deși nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Hristos), ca să-i câștig pe cei fără Lege. 22 Cu cei slabi m-am făcut slab, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut tuturor totul, ca, prin toate mijloacele, să mântuiesc pe unii. 23 Și fac totul de dragul Veștii Bune, ca să am și eu parte de ea împreună cu alții. 24 Nu știți că cei ce aleargă pe locul de întrecere, toți aleargă, dar numai unul primește premiul? Alergați dar în așa fel încât să câștigați! 25 Oricine ia parte la întreceri se înfrânează în toate lucrurile. Și ei fac aceasta ca să primească o cunună care se veștejește, pe când noi alergăm pentru una care nu se veștejește. 26 Eu, așadar, alerg, dar nu la întâmplare; mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care lovește în vânt. 27 Ci îmi strunesc trupul și îl țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu respins.