1 Cu privire la lucrurile jertfite idolilor: știm că toți avem cunoaștere. Dar cunoașterea îngâmfă, pe când dragostea zidește. 2 Dacă cineva își închipuie că știe ceva, încă nu a cunoscut cum trebuie să cunoască. 3 Dar dacă cineva Îl iubește pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.

4 Așadar, cât despre mâncarea lucrurilor jertfite idolilor, știm că în lume un idol nu este nimic și că nu există decât un singur Dumnezeu. 5 Căci, chiar dacă există așa-numiți „dumnezei”, fie în cer, fie pe pământ — așa cum, într-adevăr, sunt mulți „dumnezei” și mulți „domni” — 6 totuși pentru noi nu este decât un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn, Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și prin care trăim și noi.

7 Dar nu toți oamenii au această cunoaștere. Unii, fiind obișnuiți până acum cu idolul, mănâncă acea mâncare ca fiind jertfită unui idol, și astfel cugetul lor, fiind slab, se întinează. 8 Nu o mâncare ne va face însă plăcuți înaintea lui Dumnezeu: nici dacă nu mâncăm nu avem ceva în minus, nici dacă mâncăm nu avem ceva în plus. 9 Luați seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi. 10 Căci, dacă cineva te vede pe tine, cel care ai cunoaștere, șezând la masă în templul unui idol, nu va fi oare încurajat cugetul lui, fiind slab, să mănânce din lucrurile jertfite idolilor? 11 Și astfel, prin cunoașterea ta, piere cel slab — fratele pentru care a murit Hristos! 12 Păcătuind în felul acesta împotriva fraților și rănind cugetul lor slab, păcătuiți împotriva lui Hristos. 13 De aceea, dacă o mâncare îl face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mai mânca în veci carne, ca să nu-l fac pe fratele meu să se poticnească.