1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris: este bine pentru un bărbat să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, din pricina desfrânărilor, fiecare bărbat să-și aibă propria soție și fiecare femeie să-și aibă propriul soț. 3 Soțul să-și împlinească datoria de afecțiune față de soție,* și tot astfel și soția față de soț. 4 Soția nu este stăpână pe propriul ei trup, ci soțul; tot astfel, nici soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția. 5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria voastră, decât prin bună învoială, pentru o vreme, ca să vă dedicați postului și rugăciunii, iar apoi să fiți din nou împreună, pentru ca Satana să nu vă ispitească din pricina lipsei voastre de stăpânire.

6 Spun însă lucrul acesta ca o îngăduință, nu ca o poruncă. 7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine; dar fiecare își are propriul său dar de la Dumnezeu: unul într-un fel, iar altul în alt fel. 8 Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt și eu. 9 Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească; fiindcă este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință. 10 Celor căsătoriți le poruncesc — nu eu, ci Domnul — ca soția să nu se despartă de soțul ei 11 (dar, dacă totuși s-a despărțit, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), și nici soțul să nu-și părăsească soția.

12 Celorlalți le spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă, și ea se învoiește să locuiască împreună cu el, să nu o părăsească. 13 Iar dacă o femeie are un soț necredincios, și el se învoiește să locuiască împreună cu ea, să nu-și părăsească soțul. 14 Căci soțul necredincios este sfințit prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin soțul ei; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, pe când acum sunt sfinți. 15 Dacă însă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în asemenea împrejurări, fratele sau sora nu sunt legați, căci Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 16 Fiindcă de unde știi tu, soție, dacă nu cumva îți vei mântui soțul? Sau de unde știi tu, soțule, dacă nu cumva îți vei mântui soția?

17 În rest, fiecare să trăiască așa cum i-a făcut parte Domnul și așa cum l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este rânduiala pe care o dau în toate adunările.

18 A fost chemat cineva fiind circumcis? Să nu încerce să-și ascundă circumcizia. A fost chemat cineva fiind necircumcis? Să nu se circumcidă. 19 Circumcizia nu înseamnă nimic, și nici necircumcizia nu înseamnă nimic, ci păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea în care se afla atunci când a fost chemat. 21 Ai fost chemat când erai rob? Să nu te neliniștească lucrul acesta; dar, dacă poți să devii liber, folosește-te mai degrabă de prilej. 22 Căci robul care a fost chemat în Domnul este un om eliberat al Domnului; tot astfel, omul liber care a fost chemat este un rob al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu vă faceți robi ai oamenilor! 24 Fraților, fiecare să rămână înaintea lui Dumnezeu în starea în care a fost chemat.

25 Cu privire la fecioare, nu am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi dau părerea ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere. 26 Așadar, socotesc că, din pricina strâmtorării de acum, este bine pentru un om să rămână așa cum este. 27 Ești legat de o soție? Nu căuta să te dezlegi. Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție. 28 Dar, chiar dacă te căsătorești, nu păcătuiești; și dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Numai că cei ce fac așa vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț de ele. 29 Iată ce vreau să spun, fraților: timpul s-a scurtat. De acum înainte, cei ce au soții să fie ca și cum nu ar avea; 30 cei ce plâng, ca și cum nu ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum nu ar stăpâni nimic; 31 iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi din plin de ea; căci chipul acestei lumi trece.

32 Eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să-I placă Domnului; 33 dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă soției sale. 34 Tot așa, există o deosebire și între o soție și o fecioară: femeia necăsătorită se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă atât cu trupul, cât și cu duhul; pe când cea căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii — cum să-i placă soțului ei. 35 Spun lucrul acesta spre folosul vostru, nu ca să vă pun un laț, ci pentru ceea ce este cuviincios și ca să vă puteți alipi de Domnul fără nimic care să vă împartă inima.

36 Dacă însă cineva socotește că se poartă nepotrivit față de fecioara sa, dacă ea a trecut de floarea vârstei și dacă așa trebuie să fie, să facă ce vrea; nu păcătuiește: să se căsătorească. 37 Dar cel ce rămâne neclintit în inima lui și, nefiind constrâns de nimic, ci având stăpânire peste propria sa voință, a hotărât în inima lui să o păstreze fecioară, acela face bine. 38 Astfel, cel ce își căsătorește fecioara face bine, iar cel ce nu o căsătorește face și mai bine.

39 O soție este legată prin lege câtă vreme trăiește soțul ei; dar, dacă soțul ei moare, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în Domnul. 40 Însă, după părerea mea, este mai fericită dacă rămâne așa cum este; și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.