1 Urmăriți dragostea și umblați cu râvnă după darurile duhovnicești, dar mai ales să profețiți. 2 Căci cine vorbește în altă limbă nu vorbește oamenilor, ci lui Dumnezeu, fiindcă nimeni nu-l înțelege, iar el, în duh, rostește taine. 3 Dar cine profețește vorbește oamenilor spre zidire, îndemn și mângâiere. 4 Cine vorbește în altă limbă se zidește pe sine însuși, pe când cine profețește zidește adunarea. 5 Eu aș vrea ca toți să vorbiți în alte limbi, dar mai ales să profețiți. Căci cel ce profețește este mai mare decât cel ce vorbește în alte limbi, afară numai dacă acesta tălmăcește, pentru ca adunarea să primească zidire.

6 Acum, fraților,* dacă aș veni la voi vorbind în alte limbi, de ce folos v-aș fi, dacă nu v-aș vorbi fie printr-o descoperire, fie printr-o cunoaștere, fie printr-o profeție, fie printr-o învățătură? 7 Chiar și lucrurile neînsuflețite care scot un sunet — fie un fluier, fie o harpă — dacă nu dau sunete deslușite, cum se va ști ce se cântă din fluier sau din harpă? 8 Iar dacă trâmbița dă un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă? 9 Tot așa și voi, dacă nu rostiți cu limba un cuvânt ușor de înțeles, cum se va ști ce spuneți? Căci veți vorbi în vânt! 10 Sunt pe lume cine știe câte feluri de limbi, și niciuna dintre ele nu este lipsită de înțeles. 11 Deci, dacă nu cunosc înțelesul acelei limbi, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, iar cel ce vorbește va fi un străin pentru mine. 12 Tot așa și voi, fiindcă sunteți plini de râvnă după darurile duhovnicești, căutați să le aveți din belșug în vederea zidirii adunării.

13 De aceea, cine vorbește în altă limbă să se roage să aibă și darul de a tălmăci. 14 Căci, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea rămâne fără rod.

15 Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta și cu mintea. 16 Altminteri, dacă binecuvântezi doar cu duhul, cum va putea cel lipsit de învățătură, care stă în adunare, să răspundă „Amin” la mulțumirea ta, de vreme ce nu știe ce spui? 17 Tu, negreșit, mulțumești frumos, dar celălalt nu rămâne zidit. 18 Îi mulțumesc Dumnezeului meu că vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toți. 19 Dar în adunare vreau mai degrabă să spun cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în altă limbă.

20 Fraților, nu fiți copii la minte; ci, în ce privește răutatea, fiți prunci, dar la minte fiți oameni maturi. 21 În Lege este scris: „Voi vorbi acestui popor prin oameni de altă limbă și prin buzele unor străini, și nici așa nu Mă vor asculta, zice Domnul.”✡ 22 Prin urmare, vorbirea în alte limbi este un semn nu pentru cei credincioși, ci pentru cei necredincioși; profeția, în schimb, este un semn nu pentru cei necredincioși, ci pentru cei credincioși. 23 Deci, dacă toată adunarea se strânge laolaltă și toți vorbesc în alte limbi, și intră niște oameni neînvățați sau necredincioși, nu vor zice ei că sunteți nebuni? 24 Dar, dacă toți profețesc și intră vreun necredincios sau vreun om neînvățat, el este dovedit vinovat de toți, este cercetat de toți, 25 tainele inimii lui sunt scoase la iveală, așa încât va cădea cu fața la pământ, I se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul vostru.

26 Ce este de făcut atunci, fraților? Când vă adunați laolaltă, fiecare dintre voi are un psalm, are o învățătură, are o descoperire, are o vorbire în altă limbă, are o tălmăcire: toate să se facă spre zidire sufletească. 27 Dacă vorbește cineva în altă limbă, să vorbească doi sau cel mult trei, pe rând, și unul să tălmăcească. 28 Dar, dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în adunare și să-și vorbească doar sieși și lui Dumnezeu. 29 Cât despre profeți, să vorbească doi sau trei, iar ceilalți să judece. 30 Și, dacă unui altul, care șade acolo, îi este dată o descoperire, cel dintâi să tacă. 31 Fiindcă puteți profeți toți, dar unul câte unul, pentru ca toți să învețe și toți să fie îmbărbătați. 32 Duhurile profeților sunt supuse profeților; 33 căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate adunările sfinților. 34 Soțiile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să fie supuse, așa cum spune și Legea,✡ 35 iar dacă vor să învețe ceva: „Să-și întrebe soții acasă; căci este rușinos pentru o soție să vorbească în adunare.” 36 Ce?! De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el?

37 Dacă cineva se crede profet sau insuflat de Duhul, să recunoască faptul că lucrurile pe care vi le scriu sunt o poruncă a Domnului. 38 Iar dacă cineva rămâne în neștiință, în neștiință să rămână!

39 Astfel dar, fraților, râvniți să profețiți și nu opriți vorbirea în alte limbi; 40 dar toate să se facă în chip cuviincios și în bună rânduială.