1 Dacă aș vorbi în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste, am ajuns o aramă răsunătoare sau un chimval zăngănitor. 2 Și dacă aș avea darul profeției, și aș cunoaște toate tainele și toată știința, și dacă aș avea toată credința, așa încât să mut munții, dar nu am dragoste, nu sunt nimic. 3 Și dacă mi-aș împărți toate bunurile ca să-i hrănesc pe săraci, și dacă mi-aș da trupul să fie ars, dar nu am dragoste, nu-mi folosește la nimic.

4 Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă, 5 nu se poartă necuviincios, nu-și caută folosul său, nu se mânie, nu ține în seamă răul, 6 nu se bucură de nedreptate, ci se bucură împreună cu adevărul; 7 acoperă toate, crede toate, nădăjduiește toate, îndură toate.

8 Dragostea nu piere niciodată. Dar profețiile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoașterea va fi desființată. 9 Căci cunoaștem în parte și profețim în parte; 10 dar, când va veni ceea ce este desăvârșit, ceea ce este în parte va fi desființat. 11 Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; de când am ajuns om mare, am lăsat deoparte lucrurile copilărești. 12 Căci acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. 13 Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.