1 Cu privire la darurile duhovnicești, fraților, nu vreau să fiți în neștiință. 2 Știți că, pe vremea când erați păgâni,* vă lăsați târâți spre idolii cei muți, după cum erați călăuziți. 3 De aceea vă fac cunoscut că nimeni, dacă vorbește prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Blestemat să fie Isus!”, și nimeni nu poate să zică: „Isus este Domnul!”, decât prin Duhul Sfânt.

4 Există felurite daruri, dar este același Duh; 5 există felurite slujiri, dar este același Domn; 6 există felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți. 7 Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul tuturor. 8 De pildă, unuia îi este dat prin Duhul cuvântul înțelepciunii, iar altuia cuvântul cunoașterii, după același Duh; 9 altuia, credința, prin același Duh; altuia, darurile vindecărilor, prin același Duh; 10 altuia, puterea de a face minuni; altuia, profeția; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, vorbirea în felurite limbi; și altuia, tălmăcirea limbilor. 11 Dar toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind fiecăruia în parte după cum voiește.

12 Căci, după cum trupul este unul singur și are multe mădulare, iar toate mădularele trupului, măcar că sunt multe, alcătuiesc un singur trup, tot așa este și Hristos. 13 Noi toți, în adevăr, am fost botezați într-un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup — fie iudei, fie greci, fie robi, fie oameni liberi — și toți am fost adăpați dintr-un singur Duh.

14 Astfel, trupul nu este alcătuit dintr-un singur mădular, ci din mai multe. 15 Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu fac parte din trup”, nu încetează prin aceasta să facă parte din trup. 16 Și dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu fac parte din trup”, nu încetează prin aceasta să facă parte din trup. 17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? 18 Acum însă, Dumnezeu a așezat mădularele în trup, pe fiecare dintre ele, așa cum a voit El. 19 Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar mai fi trupul? 20 Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. 21 Ochiul nu poate să-i spună mâinii: „Nu am nevoie de tine”, și nici capul nu poate să le spună picioarelor: „Nu am nevoie de voi”. 22 Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt tocmai cele neapărat trebuincioase. 23 Iar părților trupului pe care le socotim mai puțin vrednice de cinste le acordăm o cinste și mai mare; și astfel, părțile noastre mai puțin cuviincioase se bucură de o cuviință mult mai mare, 24 pe când părțile noastre cuviincioase nu au nevoie de așa ceva. Dumnezeu a întocmit trupul în așa fel încât să dea o mai mare cinste părții lipsite de cinste, 25 pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să poarte aceeași grijă unele față de altele. 26 Și dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este prețuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.

27 Voi sunteți trupul lui Hristos, și fiecare în parte sunteți mădulare ale Lui. 28 Iar Dumnezeu a rânduit în adunare: mai întâi apostoli; în al doilea rând, profeți; în al treilea rând, învățători; apoi, pe cei ce fac minuni; apoi, darurile vindecărilor, ajutoarele, cârmuirile și vorbirea în felurite limbi. 29 Oare toți sunt apostoli? Toți sunt profeți? Toți sunt învățători? Toți sunt făcători de minuni? 30 Toți au darurile vindecărilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc? 31 Umblați dar cu râvnă după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale încă și mai înaltă.