1 Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos.

2 Vă laud, fraților, că vă aduceți aminte de mine în toate privințele și că păstrați învățăturile întocmai cum vi le-am încredințat. 3 Dar vreau să știți că Hristos este Capul* oricărui bărbat, că bărbatul este capul† femeii și că Dumnezeu este Capul‡ lui Hristos. 4 Orice bărbat care se roagă sau profețește cu capul acoperit își necinstește Capul. 5 Și orice femeie care se roagă sau profețește cu capul descoperit își necinstește capul, căci este întocmai ca și cum ar fi rasă pe cap. 6 Fiindcă, dacă o femeie nu are capul acoperit, atunci să se și tundă! Iar dacă este rușinos pentru o femeie să fie tunsă ori rasă pe cap, atunci să se acopere. 7 Bărbatul, într-adevăr, nu este dator să-și acopere capul, fiindcă el este chipul și slava lui Dumnezeu, pe când femeia este slava bărbatului. 8 Căci nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; 9 și nici nu a fost creat bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat. 10 De aceea, din pricina îngerilor, femeia trebuie să aibă pe cap un semn al autorității sub care se află.

11 Totuși, în Domnul, nici femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie. 12 Căci, după cum femeia a luat ființă din bărbat, tot așa și bărbatul vine pe lume prin femeie; dar toate vin de la Dumnezeu. 13 Judecați voi înșivă: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu fără să aibă capul acoperit? 14 Nu vă învață chiar și firea că este o rușine pentru un bărbat să poarte părul lung, 15 pe când pentru o femeie este o podoabă să aibă părul lung? Căci părul i-a fost dat ca învelitoare. 16 Dacă însă cineva iubește cearta de vorbe, noi nu avem un asemenea obicei, și nici adunările lui Dumnezeu.

17 Dându-vă însă această îndrumare, nu vă laud, fiindcă vă strângeți laolaltă nu ca să vă faceți mai buni, ci ca să vă faceți mai răi. 18 Mai întâi de toate, aud că, atunci când vă strângeți în adunare, între voi există dezbinări; și în parte cred lucrul acesta. 19 Căci trebuie să fie și partide între voi, ca să iasă la iveală cei găsiți buni în mijlocul vostru. 20 Așadar, când vă adunați laolaltă, ceea ce mâncați voi nu mai este Cina Domnului; 21 fiindcă, atunci când vă așezați la masă, fiecare se grăbește să-și ia propria cină înaintea altora, așa că unul rămâne flămând, iar altul se îmbată. 22 Ce, nu aveți case în care să mâncați și să beți? Sau disprețuiți adunarea lui Dumnezeu și vreți să-i faceți de rușine pe cei ce nu au nimic? Ce să vă spun? Să vă laud? În privința aceasta nu vă laud!

23 Căci am primit de la Domnul ceea ce v-am și încredințat: și anume că Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine 24 și, după ce a mulțumit, a frânt-o și a zis: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” 25 Tot astfel, după cină, a luat și paharul și a zis: „Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta, ori de câte ori îl beți, spre pomenirea Mea.” 26 Căci, ori de câte ori mâncați din această pâine și beți din acest pahar, vestiți moartea Domnului, până va veni El.

27 De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic de Domnul va fi vinovat față de trupul și sângele Domnului. 28 Fiecare om să se cerceteze dar pe sine însuși, și așa să mănânce din pâinea aceasta și să bea din paharul acesta. 29 Căci cine mănâncă și bea în chip nevrednic își mănâncă și își bea propria osândă, dacă nu deosebește trupul Domnului. 30 Din această pricină sunt printre voi mulți neputincioși și bolnavi, și destul de mulți dorm. 31 Dacă ne-am judeca singuri, nu am mai fi judecați. 32 Dar, când suntem judecați, suntem mustrați de Domnul, ca să nu fim osândiți odată cu lumea. 33 De aceea, frații mei, când vă adunați ca să mâncați, așteptați-vă unii pe alții. 34 Dacă cineva este flămând, să mănânce acasă, pentru ca nu cumva să vă adunați spre osândă. Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.