1 Vă fac cunoscut, fraților, Vestea Bună pe care v-am vestit-o, pe care ați și primit-o, în care și rămâneți neclintiți, 2 și prin care sunteți și mântuiți, dacă vă țineți strâns de cuvântul pe care vi l-am vestit — afară numai dacă ați crezut în zadar.

3 Căci v-am încredințat, înainte de toate, ceea ce am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; 4 că a fost îngropat și că a fost înviat a treia zi, după Scripturi; 5 și că I S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. 6 După aceea, S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți trăiesc și astăzi, iar unii au adormit. 7 Apoi I S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; 8 iar la urma tuturor, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit adunarea lui Dumnezeu. 10 Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; și harul Lui față de mine nu a fost zadarnic, ba încă am muncit mai mult decât ei toți — totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este cu mine. 11 Așadar, fie eu, fie ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut.

12 Iar dacă Hristos este propovăduit că a fost înviat dintre cei morți, cum spun unii dintre voi că nu există o înviere a morților? 13 Dacă nu există o înviere a morților, nici Hristos nu a fost înviat. 14 Și, dacă Hristos nu a fost înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră. 15 Ba încă suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu, fiindcă am depus mărturie despre Dumnezeu că L-a înviat pe Hristos, pe care însă nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie. 16 Căci, dacă morții nu învie, nici Hristos nu a fost înviat. 17 Iar dacă Hristos nu a fost înviat, credința voastră este deșartă, și voi sunteți încă în păcatele voastre. 18 Atunci, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. 19 Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, suntem cei mai demni de milă dintre toți oamenii!

20 Dar acum, Hristos a fost înviat dintre cei morți, fiind primul rod dintre cei ce au adormit. 21 Căci, întrucât moartea a venit printr-un om, tot printr-un Om a venit și învierea morților. 22 Și, după cum în Adam toți mor, tot așa, în Hristos, toți vor fi aduși la viață; 23 dar fiecare la rândul său: Hristos este primul rod, apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. 24 După aceea va veni sfârșitul, când El Îi va preda Împărăția lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când Îi va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. 26 Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit este moartea. 27 Fiindcă Dumnezeu „a pus toate lucrurile sub picioarele Sale.”✡ Dar, când spune că „toate lucrurile I-au fost supuse”, este limpede că afară de Cel ce I-a supus toate lucrurile. 28 Iar când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți.

29 Altminteri, ce vor face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă morții nu învie nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? 30 Și de ce mai suntem și noi în primejdie în fiecare ceas? 31 În fiecare zi sunt în fața morții, fraților — o spun pe lauda pe care o am cu privire la voi în Hristos Isus, Domnul nostru! 32 Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele la Efes, la ce-mi folosește? Dacă morții nu învie, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri!”✡ 33 Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune.” 34 Treziți-vă ca să trăiți în dreptate și nu păcătuiți, căci unii nu au cunoștință de Dumnezeu; o spun spre rușinea voastră.

35 Dar va întreba cineva: „Cum învie morții? Și cu ce fel de trup se întorc?” 36 Nesăbuit ce ești! Ceea ce semeni tu nu prinde viață dacă nu moare mai întâi. 37 Și, când semeni, nu semeni trupul care va răsări, ci doar un simplu bob, poate de grâu sau de altă sămânță. 38 Apoi Dumnezeu îi dă un trup așa cum a voit El, și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. 39 Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul peștilor și altul este trupul păsărilor. 40 Tot așa, sunt trupuri cerești și sunt trupuri pământești; dar alta este strălucirea celor cerești, și alta a celor pământești. 41 Alta este strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii și alta este strălucirea stelelor; căci o stea se deosebește în strălucire de altă stea.

42 Tot așa este și cu învierea morților: trupul este semănat în putrezire și învie în neputrezire; 43 este semănat în ocară și învie în slavă; este semănat în neputință și învie în putere; 44 este semănat trup firesc și învie trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există și un trup duhovnicesc.

45 De aceea este scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu”; ✡ dar Adam cel din urmă a devenit un duh dătător de viață. 46 Însă nu ceea ce este duhovnicesc vine întâi, ci ceea ce este firesc, și abia apoi ceea ce este duhovnicesc. 47 Primul om este de pe pământ, făcut din țărână; al doilea Om este Domnul din cer. 48 Așa cum este cel făcut din țărână, tot așa sunt și cei făcuți din țărână; și așa cum este Cel ceresc, tot așa sunt și cei cerești. 49 Și, după cum am purtat chipul celui făcut din țărână, tot așa să purtăm* și chipul Celui ceresc. 50 Ceea ce vreau să spun, fraților,† este că nici carnea și sângele nu pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, și nici putrezirea nu moștenește neputrezirea.

51 Iată,‡ vă spun o taină: nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați, 52 într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Căci trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, iar noi vom fi schimbați. 53 Fiindcă acest trup supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, și acest trup muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Iar când acest trup supus putrezirii se va îmbrăca în neputrezire și acest trup muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință.”✡

56 Boldul morții este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! 58 De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporind totdeauna în lucrarea Domnului, căci știți că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.