1 De aceea ești fără scuză, omule, oricine ai fi tu, care judeci! Căci în ceea ce-l judeci pe altul, te osândești pe tine însuți, fiindcă tu, care judeci, practici aceleași lucruri. 2 Noi știm că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce practică asemenea lucruri este potrivit cu adevărul. 3 Și îți închipui tu, omule, care-i judeci pe cei ce practică asemenea lucruri, dar le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau disprețuiești bogăția bunătății, a îngăduinței și a îndelungii Sale răbdări, neștiind că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință? 5 Dar, prin împietrirea ta și prin inima ta nepocăită, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei, a descoperirii și a dreptei judecăți a lui Dumnezeu, 6 care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui”:✡ 7 viață veșnică celor ce, prin stăruință în fapte bune, caută slava, cinstea și nemurirea; 8 dar mânie și indignare pentru cei mânați de ambiții egoiste, care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate. 9 Strâmtorare și chin vor veni peste orice suflet de om care face răul: întâi peste iudeu, apoi peste grec; 10 dar slavă, cinste și pace vor veni peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. 11 Căci la Dumnezeu nu există părtinire. 12 Toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege; iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege. 13 Fiindcă nu cei ce aud Legea sunt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi socotiți neprihăniți 14 (căci atunci când neamurile, măcar că nu au Legea, fac din fire lucrurile Legii, ele, fără să aibă Legea, își sunt singure lege; 15 și arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie împreună cu ei, iar gândurile lor învinuindu-i sau, dimpotrivă, dezvinovățindu-i între ei) 16 în ziua în care Dumnezeu va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor, prin Isus Hristos, potrivit cu Vestea Bună pe care o vestesc eu.

17 Într-adevăr, tu porți numele de iudeu, te bizui pe Lege, te lauzi cu Dumnezeu, 18 cunoști voia Lui și știi să prețuiești lucrurile alese, fiind instruit din Lege; 19 și ești încredințat că tu însuți ești o călăuză a orbilor, o lumină pentru cei aflați în întuneric, 20 un îndrumător al celor fără minte, un învățător al pruncilor, având în Lege întruchiparea cunoașterii și a adevărului. 21 Așadar, tu, care-l înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici că omul nu trebuie să fure, furi? 22 Tu, care spui că omul nu trebuie să comită adulter, comiți adulter? Tu, căruia îți este scârbă de idoli, jefuiești templele? 23 Tu, care te lauzi cu Legea, Îl dezonorezi pe Dumnezeu prin încălcarea Legii? 24 Căci „Numele lui Dumnezeu este hulit printre neamuri din pricina voastră”,✡ întocmai cum este scris. 25 Într-adevăr, tăierea împrejur este de folos dacă împlinești Legea; dar, dacă ești un călcător al Legii, tăierea ta împrejur a devenit netăiere împrejur. 26 Așadar, dacă cel netăiat împrejur păzește poruncile drepte ale Legii, nu va fi oare socotită netăierea lui împrejur drept tăiere împrejur? 27 Iar cel ce este netăiat împrejur în trup, dar împlinește Legea, nu te va judeca el pe tine, care, cu toată litera și tăierea împrejur, ești un călcător al Legii? 28 Căci nu este iudeu acela care este iudeu în exterior, și nu este tăiere împrejur aceea care este în exterior, în carne; 29 ci este iudeu acela care este iudeu în lăuntru, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; și lauda unui astfel de om nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.