11
1 Întreb dar: Și-a lepădat Dumnezeu poporul? Nicidecum! Căci și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin.
2 Dumnezeu nu Și-a lepădat poporul, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Sau nu știți ce zice Scriptura în pasajul despre Ilie, cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
3 „Doamne, pe prorocii Tăi i-au ucis, altarele Tale le-au dărâmat; am rămas doar eu singur, și caută să-mi ia viața!”
4 Dar ce-i răspunde glasul dumnezeiesc? „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
5 Tot așa, și în vremea de acum există o rămășiță, potrivit alegerii harului.
6 Iar dacă este prin har, nu mai este prin fapte; altminteri, harul nu ar mai fi har. Și dacă este prin fapte, nu mai este har; altminteri, fapta nu ar mai fi faptă.
7 Ce urmează atunci? Ceea ce caută Israel, n-a căpătat; dar au căpătat cei aleși, pe când ceilalți au fost împietriți,
8 după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de amorțire, ochi ca să nu vadă și urechi ca să nu audă, până în ziua de astăzi.”
9 Iar David zice:
„Masa lor să li se преfacă în cursă, în capcană,
în prilej de poticnire și în dreaptă răsplătire!
10 Să li se întunece ochii ca să nu vadă,
și încovoaie-le spinarea pentru totdeauna!”
11 Întreb dar: S-au poticnit ei ca să cadă de tot? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, mântuirea a ajuns la neamuri, ca să-i întărâte la gelozie pe israeliți.
12 Și dacă alunecarea lor a fost bogăția lumii, iar scăderea lor a fost bogăția neamurilor, cu cât mai mult va fi plinătatea lor!
13 Vă vorbesc deci vouă, neamurilor: întrucât sunt apostol al neamurilor, îmi cinstesc slujba,
14 în nădejdea că voi stârni cumva gelozia celor din neamul meu și voi mântui pe unii dintre ei.
15 Căci, dacă înlăturarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi reprimirea lor, dacă nu viață din morți?
16 Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, și frământătura este sfântă; și dacă rădăcina este sfântă, și ramurile sunt sfinte.
17 Iar dacă unele dintre ramuri au fost tăiate, și tu, care erai un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele și ai devenit părtaș la rădăcina și seva măslinului,
18 nu te făli față de ramuri! Dar dacă te fălești, să știi că nu tu ții rădăcina, ci rădăcina te ține pe tine.
19 Vei zice atunci: „Ramurile au fost tăiate ca să fiu altoit eu.”
20 Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinței lor, iar tu stai în picioare prin credință. Nu te îngâmfa, ci teme-te!
21 Căci dacă nu a cruțat Dumnezeu ramurile firești, nu te va cruța nici pe tine.
22 Privește deci bunătatea și asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei ce au căzut, și bunătate a lui Dumnezeu față de tine, dacă rămâi în această bunătate; altminteri, și tu vei fi tăiat.
23 Și chiar ei, dacă nu stăruie în necredință, vor fi altoiți; căci Dumnezeu are putere să-i altoiască iarăși.
24 Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic și ai fost altoit, împotriva firii, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri firești, în propriul lor măslin!
25 Căci nu vreau să nu știți taina aceasta, fraților — ca să nu vă socotiți înțelepți în propriii voștri ochi — și anume că o parte din Israel a căzut într-o împietrire, până când va intra plinătatea neamurilor.
26 Și atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris:
„Din Sion va veni Izbăvitorul
și va îndepărta nelegiuirea de la Iacov.
27 Acesta va fi legământul Meu cu ei,
când le voi înlătura păcatele.”
28 În ce privește Vestea Bună, ei sunt vrăjmași, spre folosul vostru; dar în ce privește alegerea, sunt iubiți, din pricina părinților.
29 Căci darurile și chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi.
30 După cum voi odinioară n-ați ascultat de Dumnezeu, dar acum ați căpătat îndurare prin neascultarea lor,
31 tot așa și ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete și ei acum îndurare.
32 Căci Dumnezeu i-a închis pe toți în neascultare, ca să aibă îndurare de toți.
33 O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!
34 „Căci cine a cunoscut gândul Domnului?
Sau cine a fost sfătuitorul Lui?”
35 „Sau cine I-a dat ceva mai întâi,
ca să aibă de primit înapoi?”
36 Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.