1 De aceea, când n-am mai putut răbda, am socotit că este mai bine să fim lăsați singuri în Atena 2 și l-am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Vestea Bună a lui Hristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră, 3 pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri; căci singuri știți că la aceasta suntem rânduiți. 4 Și, într-adevăr, când eram la voi, vă spuneam mai dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s-a și întâmplat, după cum bine știți. 5 De aceea și eu, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să aflu despre credința voastră, de teamă ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit și osteneala noastră să fi fost în zadar.

6 Dar acum, Timotei s-a întors la noi de la voi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră: că păstrați întotdeauna o plăcută amintire despre noi și că doriți să ne vedeți, așa cum dorim și noi să vă vedem pe voi. 7 De aceea, fraților, în mijlocul tuturor strâmtorărilor și necazurilor noastre, am fost mângâiați cu privire la voi, prin credința voastră. 8 Căci acum trăim cu adevărat, dacă voi rămâneți tari în Domnul. 9 Cum am putea oare să-I mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu pentru voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru? 10 Noapte și zi ne rugăm fierbinte să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce mai lipsește credinței voastre.

11 Iar Însuși Dumnezeul și Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus Hristos, să ne netezească drumul spre voi! 12 Domnul să vă facă să creșteți și să prisosiți în dragoste unii față de alții și față de toți oamenii, așa cum prisosim și noi față de voi, 13 ca să vă întărească inimile, să fie fără vină în sfințenie înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru, la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toți sfinții Săi!