1 Căci voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. 2 Dimpotrivă, după ce am suferit mai înainte și am fost batjocoriți în Filipi, așa cum știți, am prins îndrăzneală în Dumnezeul nostru să vă spunem Vestea Bună a lui Dumnezeu în mijlocul unei mari lupte. 3 Căci îndemnul nostru nu vine din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înșelăciune; 4 ci, fiindcă am fost găsiți vrednici de Dumnezeu să ni se încredințeze Vestea Bună, așa vorbim — nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile. 5 Căci, după cum știți, niciodată n-am venit cu vorbe lingușitoare, nici cu vreo manta care să ascundă lăcomia — Dumnezeu este martor — 6 nici n-am căutat slavă de la oameni — nici de la voi, nici de la alții — deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să ne impunem greutatea. 7 Dimpotrivă, am fost blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care își hrănește la sân și își îngrijește cu drag propriii copii.

8 Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram bucuroși să împărțim cu voi nu numai Vestea Bună a lui Dumnezeu, ci chiar și viețile noastre, atât de dragi ne ajunseseți. 9 Vă aduceți aminte, fraților, de munca și de osteneala noastră: lucrând noapte și zi, ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi, v-am predicat Vestea Bună a lui Dumnezeu. 10 Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, cât de sfânt, de drept și de fără vină ne-am purtat față de voi, cei ce credeți. 11 După cum știți, pe fiecare dintre voi — ca un tată pe copiii săi — 12 v-am îndemnat, v-am mângâiat și v-am rugat stăruitor să umblați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și la slava Sa.

13 De aceea și noi Îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, nu l-ați primit ca pe un cuvânt al oamenilor, ci așa cum este cu adevărat, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi, cei ce credeți. 14 Căci voi, fraților, ați urmat pilda adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Hristos Isus în Iudeea; fiindcă și voi ați suferit aceleași lucruri din partea celor din neamul vostru, după cum au suferit și ele din partea iudeilor, 15 care L-au omorât și pe Domnul Isus, și pe propriii lor profeți, iar pe noi ne-au alungat. Ei nu-I sunt pe plac lui Dumnezeu și sunt vrăjmași tuturor oamenilor, 16 oprindu-ne să le vorbim neamurilor ca să fie mântuite, umplând astfel întotdeauna măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, mânia a ajuns peste ei!

17 Iar noi, fraților, după ce am fost despărțiți de voi pentru o scurtă vreme — cu fața, nu cu inima — ne-am străduit și mai mult, cu o mare dorință, să vă vedem fața. 18 De aceea am vrut să venim la voi — îndeosebi eu, Pavel, o dată și chiar de două ori — dar ne-a împiedicat Satana. 19 Căci cine este nădejdea noastră, sau bucuria noastră, sau cununa noastră de laudă? Nu sunteți oare chiar voi, înaintea Domnului nostru Isus*, la venirea Sa? 20 Da, voi sunteți slava și bucuria noastră!