1 Urmați deci pilda lui Dumnezeu, ca niște copii preaiubiți, 2 și umblați în dragoste, după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.

3 Curvia și orice fel de necurăție sau lăcomie de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți; 4 să nu fie nici cuvinte rușinoase, nici vorbiri nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire.

5 Căci știți bine că niciun curvar, niciun necurat, niciun lacom de avere — care este un închinător la idoli — nu are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu.

6 Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. 7 Să nu vă întovărășiți deci cu ei! 8 Odinioară erați întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați deci ca niște copii ai luminii! 9 Căci roada Duhului stă în orice bunătate, în neprihănire și în adevăr. 10 Cercetați ce este plăcut înaintea Domnului 11 și nu luați deloc parte la faptele neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă dați-le pe față. 12 Căci este o rușine chiar și să spunem ce fac ei în ascuns. 13 Dar toate lucrurile, când sunt date pe față de lumină, sunt făcute vizibile; fiindcă tot ce scoate la iveală este lumină. 14 De aceea spune: „Trezește-te, tu, care dormi, ridică-te din morți, și Hristos te va lumina!”

15 Luați seama deci cu grijă cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți, 16 răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele. 17 De aceea nu fiți nechibzuiți, ci înțelegeți care este voia Domnului! 18 Nu vă îmbătați de vin — aceasta este destrăbălare — ci umpleți-vă de Duhul: 19 vorbiți între voi cu psalmi, cu imnuri și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului; 20 mulțumiți întotdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos; 21 și supuneți-vă unii altora în frica lui Hristos.

22 Soțiilor, fiți supuse soților voștri ca Domnului; 23 căci soțul este capul soției, după cum și Hristos este Capul adunării, El, Mântuitorul trupului. 24 Și după cum adunarea este supusă lui Hristos, tot așa și soțiile să fie supuse soților lor în toate lucrurile.

25 Soților, iubiți-vă soțiile, după cum și Hristos a iubit adunarea și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, 26 ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin spălarea cu apă prin Cuvânt, 27 ca să înfățișeze înaintea Sa această adunare plină de slavă, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără cusur. 28 Tot așa trebuie să-și iubească și soții soțiile, ca pe trupurile lor. Cine își iubește soția se iubește pe sine însuși. 29 Căci nimeni nu și-a urât vreodată propriul trup, ci îl hrănește și îl îngrijește cu drag, așa cum face și Domnul cu adunarea, 30 pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui și din oasele Lui. 31 „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa, și cei doi vor fi un singur trup.”✡ 32 Taina aceasta este mare — vorbesc despre Hristos și despre adunare. 33 Încolo, fiecare dintre voi să-și iubească soția ca pe sine însuși, iar soția să aibă respect față de soțul ei.