4
1 Vă îndemn deci eu, întemnițatul în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați,
2 cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste,
3 și străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului prin legătura păcii.
4 Este un singur trup și un singur Duh, după cum ați și fost chemați la o singură nădejde a chemării voastre.
5 Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez,
6 un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în noi toți.
7 Dar fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul potrivit cu măsura darului lui Hristos.
8 De aceea spune:
„Când S-a suit în înălțime,
a luat robia roabă
și a dat daruri oamenilor.”
9 Iar acest „S-a suit”, ce înseamnă, dacă nu că S-a și coborât mai întâi în părțile mai de jos ale pământului?
10 Cel ce S-a coborât este Același care S-a și suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.
11 Și El i-a dat pe unii să fie apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, iar pe alții păstori și învățători,
12 pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,
13 până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur, la măsura înălțimii plinătății lui Hristos;
14 ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură, prin șiretenia oamenilor și prin viclenia lor în uneltirile rătăcirii;
15 ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele până la Cel ce este Capul, Hristos.
16 Din El tot trupul, bine îmbinat și strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei, și se zidește în dragoste.
17 Iată deci ce spun și ce mărturisesc în Domnul: să nu mai trăiți așa cum trăiesc restul neamurilor, în deșertăciunea gândirii lor,
18 având priceperea întunecată, fiind înstrăinați de viața lui Dumnezeu din pricina neștiinței care este în ei, în urma împietririi inimii lor.
19 Ei și-au pierdut orice simțire și s-au dedat la destrăbălare, ca să săvârșească cu lăcomie orice fel de necurăție.
20 Dar voi nu așa L-ați învățat pe Hristos,
21 dacă, într-adevăr, L-ați auzit și ați fost învățați în El, potrivit cu adevărul care este în Isus:
22 să vă dezbrăcați, în ce privește felul vostru de viață de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare,
23 să vă înnoiți în duhul minții voastre
24 și să vă îmbrăcați în omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în neprihănirea și sfințenia adevărului.
25 De aceea, lăsând minciuna, fiecare să spună aproapelui său adevărul, pentru că suntem mădulare unii altora.
26 „Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să nu apună soarele peste mânia voastră
27 și să nu dați prilej diavolului.
28 Cel ce fura să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând cu mâinile lui ce este bine, ca să aibă ce să-i dea celui lipsit.
29 Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.
30 Să nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării.
31 Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice defăimare și orice răutate să piară din mijlocul vostru.
32 Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, după cum v-a iertat și Dumnezeu în Hristos.