1 Fără îndoială, nu-mi este de folos să mă laud, dar voi ajunge la vedeniile și descoperirile Domnului. 2 Cunosc un om în Hristos care, acum paisprezece ani, a fost răpit până în al treilea cer — dacă a fost în trup, nu știu; dacă a fost în afară de trup, nu știu: Dumnezeu știe. 3 Și știu că acest om — dacă a fost în trup sau în afară de trup, nu știu: Dumnezeu știe — 4 a fost răpit în Paradis și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. 5 Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar cu mine însumi nu mă voi lăuda decât în slăbiciunile mele. 6 Căci, chiar dacă aș vrea să mă laud, n-aș fi nebun, fiindcă aș spune adevărul; dar mă feresc, ca să nu mă socotească nimeni mai presus de ceea ce vede în mine sau aude de la mine. 7 Și, din pricina măreției covârșitoare a descoperirilor, ca să nu mă înalț peste măsură, mi-a fost dat un țepuș în carne, un trimis al Satanei, ca să mă pălmuiască, pentru ca să nu mă înalț peste măsură. 8 De trei ori L-am rugat pe Domnul cu privire la acesta, ca să-l îndepărteze de la mine. 9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune.” Așadar, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână peste mine.

10 De aceea mă bucur în slăbiciuni, în ocări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, de dragul lui Hristos; căci, când sunt slab, atunci sunt tare. 11 M-am făcut ca un nebun lăudându-mă; voi m-ați silit! Căci eu ar fi trebuit să fiu recomandat de voi, fiindcă nu sunt cu nimic mai prejos decât acești apostoli nespus de mari, măcar că nu sunt nimic. 12 Semnele unui apostol au fost înfăptuite printre voi cu toată răbdarea, prin semne, minuni și lucrări puternice. 13 Căci în ce privință ați fost puși mai prejos decât celelalte adunări, afară doar de faptul că eu însumi nu v-am fost o povară? Iertați-mi această nedreptate!

14 Iată, pentru a treia oară sunt gata să vin la voi, și nu vă voi fi o povară; căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Fiindcă nu copiii sunt datori să strângă pentru părinți, ci părinții pentru copii. 15 Iar eu, cu cea mai mare bucurie, voi cheltui și mă voi cheltui în întregime pentru sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, să fiu oare iubit mai puțin? 16 Dar fie: eu nu v-am împovărat; însă, fiind un om șiret, v-am prins prin vicleșug! 17 Am tras eu vreun folos de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi? 18 L-am rugat pe Tit și l-am trimis pe fratele împreună cu el. A tras Tit vreun folos de pe urma voastră? N-am umblat noi în același duh? N-am călcat noi pe aceleași urme?

19 Vă închipuiți de mult că ne apărăm înaintea voastră? Noi vorbim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu; și toate acestea, preaiubiților, sunt pentru zidirea voastră. 20 Căci mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să nu vă găsesc așa cum voiesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum nu voiți; mă tem să nu fie cumva certuri, gelozii, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfe, îngâmfări, tulburări; 21 și mă tem ca nu cumva, la venirea mea, Dumnezeul meu să mă smerească iarăși în fața voastră și să trebuiască să plâng pentru mulți dintre cei ce au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia și destrăbălarea pe care le-au săvârșit.