1 Și s-a întâmplat că, în timp ce Apolo era în Corint, Pavel, traversând ținuturile de sus, a venit la Efes; și, găsind anumiți discipoli, 2 Le-a spus: Ați primit Duhul Sfânt de când ați crezut? Iar ei i-au spus: Nici măcar nu am auzit că ar fi vreun Duh Sfânt. 3 Iar el le-a spus: Atunci cu ce ați fost botezați? Iar ei au spus: Cu botezul lui Ioan. 4 Atunci Pavel a spus: Ioan într-adevăr a botezat cu botezul pocăinței, spunând poporului că ar trebui să creadă în cel ce vine după el, adică în Cristos Isus. 5 Când au auzit, au fost botezați în numele Domnului Isus. 6 Și după ce Pavel și-a pus mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit peste ei; și vorbeau în limbi și profețeau. 7 Și erau cam doisprezece bărbați cu totul. 8 Și a intrat în sinagogă și a vorbit cutezător timp de trei luni, dezbătând și convingând despre cele ale împărăției lui Dumnezeu. 9 Dar când unii s-au împietrit și nu au crezut, ci au vorbit de rău calea aceea înaintea mulțimii, a plecat de la ei și a separat discipolii, dezbătând zilnic în școala unuia, Tiran. 10 Și aceasta a ținut timp de doi ani; așa că toți care locuiau în Asia au auzit cuvântul Domnului Isus, deopotrivă iudei și greci. 11 Și Dumnezeu lucra miracole nemaipomenite prin mâinile lui Pavel; 12 Așa că au adus la bolnavi prosoape și șorțuri de pe trupul lui și bolile se depărtau de ei, și duhurile rele ieșeau din ei. 13 Atunci, unii din iudeii pribegi, exorciști, s-au angajat să cheme numele Domnului Isus peste cei ce aveau duhuri rele, spunând: Vă conjurăm prin Isus, pe care îl predică Pavel. 14 Și erau șapte fii ai lui Sceva, un iudeu, mai marele preoților, care au făcut astfel. 15 Iar duhul rău a răspuns și a zis: Pe Isus îl cunosc și pe Pavel îl știu; dar voi, cine sunteți? 16 Și omul în care era duhul rău, a sărit pe ei și i-a dominat și i-a învins, așa că au fugit afară din casă, goi și răniți. 17 Și aceasta a fost cunoscută deopotrivă tuturor iudeilor și grecilor care locuiau în Efes; și frică a căzut peste ei toți și numele Domnului Isus era preamărit. 18 Și mulți care au crezut, au venit și au mărturisit și și-au arătat faptele. 19 Și mulți dintre cei care lucraseră artele magiei, au adus cărțile la un loc și le-au ars înaintea tuturor; și au calculat prețul lor și au găsit că era de cincizeci de mii de arginți. 20 Astfel cuvântul lui Dumnezeu a crescut cu putere și a învins. 21 După ce s-au terminat acestea, Pavel s-a hotărât în duhul, după ce traversase Macedonia și Ahaia, să meargă la Ierusalim, spunând: După ce voi fi fost acolo, trebuie să văd și Roma. 22 Astfel a trimis în Macedonia pe doi dintre cei ce îl serveau, Timotei și Erast; dar el a stat un timp în Asia. 23 Și s-a făcut în acel timp nu mică tulburare despre calea aceea. 24 Fiindcă unul, numit Demetrie, un argintar, care făcea temple din argint pentru Diana, aducând nu puțin câștig meșterilor, 25 Pe care el i-a chemat împreună cu lucrătorii cu ocupații asemănătoare și a spus: Domnilor, știți că prin această muncă avem bogăția noastră. 26 Mai mult, vedeți și auziți că nu numai în Efes, ci aproape în toată Asia, acest Pavel a convins și a abătut mulți oameni, spunând că aceia ce sunt făcuți de mâini nu sunt dumnezei, 27 Așa că, nu numai această meserie a noastră este în pericol să fie făcută de nimic, dar și templul marii zeițe Diana va fi disprețuit și măreția ei va fi nimicită, ea căreia toată Asia și lumea i se închină. 28 Iar când au auzit acestea s-au umplut de furie și strigau, spunând: Mare este Diana efesenilor. 29 Și întreaga cetate s-a umplut de confuzie; și, prinzând pe Gaiu și Aristarh, bărbați din Macedonia, parteneri de călătorie ai lui Pavel, s-au năpustit într-un gând în teatru. 30 Dar când Pavel a intenționat să intre la popor, discipolii nu l-au lăsat. 31 Și de asemenea unii din mai marii Asiei, care erau prietenii lui, au trimis la el, implorând să nu se expună el însuși în teatru. 32 Așadar unii strigau ceva și alții altceva, fiindcă adunarea era confuză și cei mai mulți nu știau de ce se adunaseră. 33 Și l-au târât pe Alexandru afară din mulțime, iudeii împingându-l înainte. Și Alexandru, făcând semn cu mâna, a voit să se apere înaintea poporului. 34 Dar când și-au dat seama că este iudeu, toți într-o singură voce au strigat aproape două ore: Mare este Diana efesenilor. 35 Și după ce cancelarul cetății a liniștit mulțimea, a spus: Bărbați efeseni, cine este omul care nu știe că cetatea efesenilor este închinătoare marii zeițe Diana și a chipului care a căzut de la Jupiter? 36 Văzând așadar că acestea nu pot fi negate, voi ar trebui să stați liniștiți și să nu faceți nimic în grabă. 37 Fiindcă ați adus aici pe acești bărbați, care nu sunt nici jefuitori de biserici, nici blasfematori ai zeiței voastre. 38 De aceea dacă Demetrie și meșterii care sunt cu el au ceva împotriva cuiva, judecata este deschisă și sunt proconsuli; să se acuze unul pe altul. 39 Dar dacă cereți ceva referitor la alte lucruri, se va rezolva în adunarea legiuită. 40 Fiindcă suntem în pericol să fim acuzați pentru tulburarea de azi, nefiind niciun motiv prin care să putem da socoteală despre această îmbulzeală. 41 Și după ce a spus astfel, a dat drumul adunării.