1 Se aude, într-adevăr, că între voi este desfrânare, și încă o asemenea desfrânare cum nici măcar printre neamuri nu se pomenește: și anume că unul trăiește cu soția tatălui său. 2 Iar voi vă îngâmfați, în loc să vă fi mâhnit, pentru ca acela care a săvârșit această faptă să fie îndepărtat din mijlocul vostru! 3 Căci eu, deși departe cu trupul, dar prezent în duh, l-am și judecat, ca și cum aș fi de față, pe cel ce a făcut un astfel de lucru: 4 în Numele Domnului nostru Isus Hristos, când vă veți aduna laolaltă voi și duhul meu, cu puterea Domnului nostru Isus Hristos, 5 să dați un asemenea om pe mâna Satanei, spre nimicirea firii pământești, pentru ca duhul lui să fie mântuit în ziua Domnului Isus.

6 Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțină drojdie dospește toată frământătura? 7 Curățați dar drojdia cea veche, ca să fiți o frământătură nouă, după cum și sunteți fără drojdie; căci Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit în locul nostru. 8 De aceea, să ținem sărbătoarea nu cu drojdie veche, nici cu drojdia răutății și a vicleniei, ci cu azimele sincerității și ale adevărului.

9 V-am scris în scrisoarea mea să nu aveți nicio legătură cu cei desfrânați — 10 însă nu m-am referit nicidecum la desfrânații acestei lumi, sau la cei lacomi și hrăpăreți, sau la închinătorii la idoli, căci atunci ar trebui să ieșiți din lume. 11 Ci v-am scris să nu aveți legătură cu cineva care, deși își zice „frate”, este desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau bârfitor, sau bețiv, sau hrăpăreț; cu un astfel de om nici măcar să nu mâncați la masă. 12 Căci ce rost are să-i judec eu pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? 13 Pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. „Îndepărtați-l dar pe cel rău din mijlocul vostru!”✡