1 Cât despre mine, fraților, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci ca unora firești, ca unor prunci în Hristos. 2 V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, căci încă nu o puteați primi. Și, într-adevăr, nici chiar acum nu puteți, 3 fiindcă sunteți încă firești. Căci, atâta vreme cât între voi sunt gelozie, ceartă și dezbinări, nu sunteți voi firești și nu trăiți voi după felul oamenilor? 4 Atunci când unul zice: „Eu îl urmez pe Pavel”, iar altul: „Eu, pe Apolo”, nu sunteți voi oameni firești?

5 Dar cine este Apolo? Și cine este Pavel? Doar niște slujitori prin care ați crezut, fiecare după cum i-a dat Domnul. 6 Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească. 7 Așadar, nici cel ce sădește nu este ceva, nici cel ce udă, ci Dumnezeu, care face să crească. 8 Cel ce sădește și cel ce udă sunt una, și fiecare își va primi propria răsplată după propria sa osteneală. 9 Căci noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

10 După harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, iar altul clădește pe ea. Dar fiecare să ia seama cum clădește pe ea. 11 Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos. 12 Iar dacă cineva clădește pe această temelie cu aur, argint, pietre prețioase, lemn, fân sau paie, 13 lucrarea fiecăruia va fi scoasă la iveală; Ziua o va face cunoscută, pentru că se va descoperi prin foc, și focul însuși va pune la încercare lucrarea fiecăruia, arătând ce fel este. 14 Dacă lucrarea pe care a clădit-o cineva rămâne în picioare, el va primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi o pierdere; cât despre el însuși, va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.

16 Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? 17 Dacă nimicește cineva templul lui Dumnezeu, Dumnezeu îl va nimici pe el; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.

18 Nimeni să nu se înșele singur. Dacă vreunul dintre voi se crede înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept. 19 Căci înțelepciunea acestei lumi este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. Fiindcă este scris: „El îi prinde pe cei înțelepți în propria lor viclenie.”✡ 20 Și iarăși: „Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți; știe că sunt deșarte.”✡ 21 De aceea, nimeni să nu se laude cu oamenii. Căci toate lucrurile sunt ale voastre: 22 fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie cele prezente, fie cele viitoare — toate sunt ale voastre, 23 iar voi sunteți ai lui Hristos, și Hristos este al lui Dumnezeu.